noutaimforiu

Nu.mi spune ca n.ai nevoie de prieteni..sau ca eu mai am de invatat pana sa merit un nume de asta..Eu nu sunt prietenul tau atunci cand tu esti binedispus..si nu tac sau incerc sa.mi caut disperat cuvintele atunci cand pana mea stie din ce motive (aproape inexistente in majoritatea datilor cand incerc sa te scuz cumva) tu esti nervos si nu ai chef de nenorociti de astia carora le.o fost sortit sa le iesi in cale si sa te iubeasca..nu.s aproape de tine doar cand ai nevoie..sunt mereu..insa nu tot timpul simti nevoia sa te uiti in spate dupa noi..si atunci..nu te invinuiesc...e oarecum normal sa uiti ca noi suntem acolo..indiferent daca tu simti treaba asta sau nu..eu nu ma simt vinovata de nimic..daca aveti nevoie de mine...veniti si pupati.ma.n cur..daca nu..ramaneti in shitworldu ala a vostru..muertos de ambre..:))..milogiti.va...asa..io amu n.am chef de voi..deci o sa ma uit la voi asa de sus..si o sa zic..asa ca o experimentata ce is ca ..nu..nu am timp de voi..b-)..cand o sa te uiti la mine asa cu o fata de aia..pe care io oricat incerc s.o imit nu pot..si o sa indrugi vreo replica de aia de.a ta tipica..si io o sa incep sa rad..nu pt ca as vrea...da nu ma pot abtine....(uai ce palme ti.ai trage pt asta)..atunci sa stii ca is constienta ca ma iubesti..:*......[sa nu se simta nime,da?:*]

Povestea unui bec

“Hei, there!” - am zis eu.

“bz,bzbz, salut!” - a zis el. El, fiind it.

Era un bec. Ne-am vazut pt prima data intr-o camera joasa, in fortareata viselor, cerul si norii, luna si stelele. Ne-am prezentat politicos – se pare ca si la ei e la fel ca la noi – si am inceput sa vorbim. De fapt, el a inceput sa vorbeasca, incepand cu acelasi bazait care pana la urma avea sa devina enervant. Dupa cateva cuvinte, mi-am dat seama unde vroia sa ajunga. Si a inceput povestea vietii lui.

“M-am nascut, cu foarte mult timp in urma. Totusi nu chiar asa mult cat iti inchipui tu acum. Nu uita ca sunt electric, si chestia asta nu a aparut de prea mult timp. Ah, si daca tot ti-am bzbzis ca sunt electric, ceea ce tu stiai de altfel, ar trebui sa rectific ceva. Sunt facut, nu nascut, pt ca, vezi tu, desi am iesit dintr-o gaura, aceea era a unei tevi, si nu a unei mame. Uneori ma gandesc cum ar fi fost sa fiu nascut. Poate ca atunci cand m-as fi ars, ar fi plans cineva dupa mine. Asa, nu pot pretinde de la o teava sa planga, e aiurea. Cum ziceam – sau n-am zis? - eu sunt facut. Corpul meu extrem de fragil, e facut din sticla. Stii tu, cam aceiasi cu aia la care te uiti tu zilnic, si nu ma refer la aia de bere, ci la aia de la geam. Oricum, nisipul din care e facuta acea sticla, si anume corpul meu, stiu exact de unde provine, caci m-am interesat:>. Mda, e dintr-o amarata de cariera de piatra din China. Parca. Nu stiu chiar exact pt ca persoana care mi-a spus nu vorbea prea bine limba mea, iar eu nici atat pe a ei. Dar era ceva care incepea cu C, asta e sigur, si se termina in A. Cam la fel de sigur.”

“hm, hm... totusi, sunt o gramada de tari care incep cu c si se termina cu a. Si gramada nu-i tocmai mica. Poate esti din Canada. Sau...Columbia. Sau... Crimeea.”

“haha, nu stiam ca si Crimeea e tara. Dar nu-i asa ca nu conteaza de unde sunt? Eu mi-as fi dorit sa fiu de pretutindeni. Sticla din mine sa fie rezultatul prelucrarii a mii de firisoare de nisip, din mii de tari, din mii de plaje, din mii de continente. Dar stii ceva?nu ma plang. Desi ar parea. Desi tot timpul pare ca ma plang, prin orice afirmatie, prin orice vorba sau contradictie. Dar nu ma plang, eu sunt foarte fericit, sa stii. Si sa mai stii ca ma bucur de orice lucru, cat de mic, la fel de tare ca de ceva mai mare, metaforic vorbind. Hm, cred ca esti mult mai bzzdestept acum, stii mult mai multe lucruri. Ti-am spus o gramada de lucruri, nu? De fapt mai am sa iti spun unele.”

“da, sigur, e foarte interesant. Te inteleg perfect, sau, oricum, incerc sa te inteleg, data fiind situatia ta, de lucru subtire:) si fragil. Mai spune-mi, te aud si ascult.”

“merci, sa stii ca inseamna mult pt mine chestia asta. Sa am pe cineva care sa imi asculte povestea. Auzi..bzz? Tu o sa publici randurile astea? Nu as vrea sa devin prea celebru pana la urma. Mi-e firca sa nu fie luati drept “eu” toti cei ce mi se aseamana, ar fi o mare neplacere pentru mine. Asa ca vezi cui ii dai sa citeasca de aici, bine?”

“cum vrei. Doar tu vorbesti, deci tu decizi ce se intampla cu vibratiile si bazaiturile tale ce-mi ating timpanele. Lucru usor. Continua, si incearca sa pastrezi o ordine a evenimentelor.”

“dupa cum am precizat imprecis mai sus, mult mai sus, eu sunt nisip din cariera. O mizerie de nisip, care ar fi trebuit sa imi impuna niste caractere pe care imi e rusine sa le mentionez. La fel cum prin tine trece sange, ce functioneaza ca un carburant, of, imi scapa cuvantul......da! combustibil, si te defineste, dar tu mergi la scoala si incerci sa te indrepti spre drumul care-ti place, si spre care simti atractia, astfel schimband mentalitatea sangelui tau, si lasandu-l mai departe urmasilor tai, care o sa il schimbe si ei la randul lor, si tot asa. Ei bine, asa mi-am modificat eu nisipul, astfel incat acum sunt un cu totul alt bec. aa..iar am deviat si am uitat sa iti zic. De la cariera am fost dus undeva, nu stiu exact, insa sunt sigru ca era foarte cald, mirosea urat, oribil, mai precis si aveam un sentiment ciudat. Intr-adevar, la cateva minute dupa ce am ajuns acolo, m-au trimis la un “hot date”, cu alte cateva particule, intr-un cuptor. A fost un “hot blind date”. :> . dragut, dar a trecut putin si eram cu totii uniti si inghesuiti intr-o teava incomod de rotunda. Imediat dupa aceea, am simtit un vant puternic, si m-am simtit dintr-o data mult mai subtire, mai fragil, mai ... gol pe dinauntru. Se pare ca totusi le mai pasa de tine, pt ca dupa cateva minute am primit filamentul asta fain ca sa ma umple. Ne simtim bine impreuna. Cand nu doarme, are niste glume chiar amuzante, iar felul in care i se aprinde capul ma da pe spate. :)) apoi a venit timpul sa intru la un somn, destul de lung dupa parerea mea. Chiar prea lung. Mai ales ca a fost inconfortabil. Ar trebui sa mai lucreze la interiorul cutiilor de carton. Sau sa le inlocuiasca cu unele din catifea. Daaa, catifea. =p~.

Acum, pot sa spun ca am avut un noroc imens ca am dat peste tine, sau mai bine zis, ca ai dat peste mine, astfel am reusit sa mai vad putin lumina zilei, sa imi mai misc putin mainile. Imi amortisera de la atata stat. Picioarele la fel. si..gatu:|. Dar acum e mult mai bine. Multumesc!”

“ahm..cu placere! Mai lasat cam fara cuvinte, nu stiu cum sa iti raspund altfel. Un ultim lucru vroiam sa te intreb: tu visezi? Si daca da, ce, la ce?”

“hehe, intr-un fel, m-ai prins cu intrebarea asta. Nu pt ca nu as sti ce sa iti raspund, ci pentru ca nu as vrea sa iti raspund. Iar pentru ca tu in loc de UN ultim lucru, ai pus DOUA intrebari, bzbzbz, eu nu o sa iti dau UN raspuns, ci JUMATATE de raspuns. Lucrurile stau in felul urmator: as vrea ca, pe cat posibil, amicul meu filamentul, sa stea aprins. Trebuie sa fie frumos sa privesti lucrurile de acolo de sus, cu propria ta sursa de lumina, cu proprii tai ochi. Pt ca in niciun caz nu sunt bec de frigider, sau de veioza. Nu, sunt un bec normal, care se pune acolo sus si se uita la toata lumea de sub el. Asa vreau sa fiu si eu. Sa nu incetez sa ma mai uit in jos. Desi stiu ca asta ma poate costa viata. Si ma intreb, cand va veni vremea sa ma sparg, cine va veni sa imi stranga ramasitele? In testamentul meu o sa scriu ca vreau sa fiu reciclat. Astfel voi mai avea o sansa sa ma intorc in acea camera. Si sa vad. Totul. Pe lumina.

P.S. Ahm, e mai mult un experiment. De fapt nu e experiment, e doar un alt mod de a scrie, despre altceva. Nu cred ca o sa mai scriu asa ceva vreodata, asa ca fiti linistiti, daca acum nu ati avut rabdare sa cititi tot, nu o sa mai aveti alta ocazie. Dar poate ca nici nu aveti de ce sa il cititi tot. A iesit cam naspa. Abia astept sa ma intorc la vechile articole, despre cuvinte uzuale, cu cuvinte uzate. Take care !