once upon a time

Am simtit miros de cappuccino intr-o carte, si m-am gandit la un copil inconstient caruia ii place atat marea cat si muntele, si care reuseste sa idolatrizeze deopotriva si un cuvant si o liniste. Nu o sa-l pot numi altfel pana la proba contrarie, dar nu m-as bucura sa primesc acea proba curand. Mai degraba as bea o cana de cappuccino si as incerca sa mai stau treaz o vreme, sa astept sa creasca in liniste si voie. Si nici tu, stapan vorbaret, nu ar trebui sa il grabesti. Nu!
"The piano keys are black and white, but they sound like a million colors in you mind". Asculta, si o sa intelegi despre ce vorbeste ea. Ce vrea sa zica, ce isi exprima.. Pt. mine exprima simpla dar multa indragita ta personalitate. Si imi aduc aminte de acea linie, de fapt doua linii, care mi te definesc. Capabile sa se miste, capabile sa impresioneze, dar niciodata pana acum sa amageasca. Si ma bucur si mai mult cand stiu ca acolo vor fi intotdeauna.
Serios, ar trebui sa ma incalt si sa o iau la fuga. Sau nu, nu la fuga, dar ar trebui sa o iau intr-o directie oricum. Dupa ce azi am stat pe doua scaune si nu mi-a placut deloc, maine as vrea sa stau altfel, mai mult. As vrea sa vad lumea asa cum e ea, fara nimic altceva. As vrea sa daram un munte pt a vedea de unde iese apa, as vrea sa rapesc niste cercetatori care sa faca parul zapezii sa nu mai cada, as vrea sa gasesc o floare, ca sa o pot darui, iar apoi sa gasesc ceva mai multe cifre decat de obicei pe hartiuta aceea subtire si patrata. In sfarsit, as vrea sa dau drumul vechilor valuri, pt a face muuult loc celor noi, si as tunde toata iarba pt a o lasa sa creasca din nou. Si mai vreau un singur lucru: era pe vremuri cineva care indragea sa petreaca timpul undeva in nori; ei bine, sper sa fi coborat si sa fi facut ce trebuia sa faca. Daca nu a facut-o, asta ar fi ultima mea doleanta din scurtul sir de astazi.
Molipsitorul "o zi frumoasa!".