veneam azi spre casa, si mergand asa, usor, visator, mi-a venit un chef teribil de imbratisat. as fi imbratisat orice, asa ca n-am ezitat si primu' copac al meu a fost.m-am simtit bine, parca i-am transmis o parte din gandurile mele si lui. nu cred in insufletirea plantelor, sau in povestile acelea specifice indienilor, cu mari iubiri intre om si copac. si de fapt nu despre asta e vorba. cand imbratisezi, nu o faci neaparat din iubire, o faci din afectiune, o faci ca sa simti ca nu esti singur. la mine functioneaza :). in ultima vreme, adica de mai bine de un an, am observat ca lumea se imbratiseaza din ce in ce mai mult. chiar asa de singuri ne simtim cu totii? sau e doar o "moda", o faci pentru ca o face toata lumea? azi, e posibil orice, chiar sa fie oricare din variante. insa si daca imbratisarea e datorata modei, are un strop de bine in ea. poate asa lumea o sa simta mai mult, o sa fim mai apropiati, mai oameni.
sau nu. poate sentimentele o sa se toceasca, ca orice lucru pe care il atingi de prea multe ori, devenind prea firave pentru a mai exista. si atunci o sa mai fie o ultima imbratisare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Sweet;;)
artistica!cealalta fata a lui meli!
Trimiteți un comentariu